Între el şi cer nu a mai rămas nimic sau poate nu mai observ eu. Oraşul
pare lipsit de viaţă. Tăiat pe margini, prins în capcană de clădirile înalte,
apare cerul în nuanţe de gri sau bordo, de parcă e rănit şi sîngerează peste
norii grei... care stau să cadă. Doar unde şi unde scapă din stânsoarea de
sticlă şi piatră şi se aruncă în zare peste câte o stradă sau casă.
December 6, 2013
December 4, 2013
M-am îndrăgostit de toamnă
Mai e cald afară şi în sufletul meu. La cea mai mică adiere de vânt
culorile se prind în paşi de dans, dezgolind copacii obosiţi de şirul evenimentelor
derulate în faţa lor de-a lungul timpului. Uneori doar ploaia le mai încalcă
rânduiala şi atunci e atât de linişte încât mi se pare că am rămas doar noi pe
pământ – eu şi ploaia.
Subscribe to:
Posts (Atom)