Alb şi negru

Am o poveste nespusă. Sunt lipsită de orice dorinţă, nu mă nelinişteşte nici un gând, nu am putere să mă mai mişc şi nici nu are vreun rost.

Dimineţi doar ale mele

Liniştea deplină a unui început de zi este tulburată, doar din când în când, de vocea oraşului care se trezeşte. Odaia se umple lent de lumina îndrăzneaţă a dimineţii ce pătrunde prin geam. Stau întinsă pe pat şi nu mă grăbesc să las aşternutul plin de vise şi amintiri.

Undeva

Afară ninge încet, doar furtuna din suflet nu se domoleşte încă.

Hello Lover

Dragă bărbat al visurilor mele,

Atingeri calde

Mi-e frică.

Sigur, tăcut, înţelegător se opreşte, mă vede, îmi vorbeşte, mă îmbrăţişează strâns – e doar un vis.

Mi-e frică de el, de gânduri negândite, de sentimente netrăite încă, de tot ce nu s-a întâmplat atunci, cândva.