Liniştea deplină a unui început de zi este tulburată, doar din când în când, de vocea oraşului care se trezeşte. Odaia se umple lent de lumina îndrăzneaţă a dimineţii ce pătrunde prin geam. Stau întinsă pe pat şi nu mă grăbesc să las aşternutul plin de vise şi amintiri.
